sâmbătă, 22 februarie 2014

Despre Suflet

Uneori mi-aş dori să îmi ancorez sufletul, să-l leg de mine, să-l simt cum îmi aleargă prin vene, cum îi cresc rădăcini adânci, străpungându-mi inima, sfârtecându-mi plămânii de sticlă, eliberând vrăbiile de hârtie din colivia firavă a oaselor. Păsările ar zbura dar, în drumul lor spre soare, aripile li s-ar transforma în cenuşă. De aceea nu îmi las sufletul să se ancoreze, îl las să plutească uşor deasupra unui Gange ce izvorăşte din albastrul omogen al unor ochii de cristal şi se varsă în tălpile arse de soare ale unei cubaneze.

Am auzit că orbii au toate celelalte simţuri mai dezvoltate, că ei pot simţi focul ce mocneşte, îngropat adânc în ţeasta de cărbune a omului. Mi-aş dori să orbească toată lumea măcar pentru o zi, atunci învelişul carnal ar dispărea, lăsând să înflorească sufletul, abia în clipa aceea universul ar fi cu adevarat pictat în paleta cromatică a unei fericiri cu mirosul fraged al unei ploi de mai.

Scriu despre suflet şi el îmi zumzăne în piept, îmi mumură cântece de leagăn, iar eu continui să scriu, încercând să-l transpun pe foaia de hârtie.




4 comentarii:

  1. Cand scrii despre suflet totul devine mai frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai dreptate, sufletul ne luminează, de asta ar trebui să îi acordăm mai multă atenţie.

      Ștergere
  2. Frumos spus!
    ”Mi-aş dori să orbească toată lumea măcar pentru o zi, atunci învelişul carnal ar dispărea, lăsând să înflorească sufletul, abia în clipa aceea universul ar fi cu adevarat pictat în paleta cromatică a unei fericiri cu mirosul fraged al unei ploi de mai.” - de aceea consider că e necesar să privim, de multe ori, și cu ochii sufletului. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc mult. Şi într-adevăr, ochii sufletului sunt lentilele ce ne redau viaţa în forma ei pură, clarificându-i imaginea distorsionată.

      Ștergere