vineri, 14 februarie 2014

Şi azi am iubit...

Şi am iubit azi cu toate fibrele care mi se împletesc pe fusul de sticlă al oaselor, am iubit pomii ce se lăsau legănaţi în muzica lentă a unei adieri de vânt cu iz de lămâie, am iubit mâinile mari cu degete lungi şi pete albastre de cerneală ale băiatului de la a zecea, am iubit banca veche pe care am mâzgălit cu litere de tipar "Metallica", am iubit mirosul de gogoşi cu vanilie ce izvora chiar de la magazinul de lângă şcoală.

 Azi am simţit cum, după multă vreme, zâmbesc nu doar cu buzele, ci şi cu pielea, cu splina, cu oasele, cu ficatul; am simţit cum în vene îmi înfloresc mii de vise, cum îşi deschid petalele, îmbibându-mă în mireasma vitalităţii lor. Azi nu am mai avut ochii sticloşi, pietrificaţi şi exoftalmici, azi pupilele mele au dansat, genele mi s-au împletit cu pulberea de stele pe care azi noapte, un zeu cu cioburi verzi în loc de irişi, a suflat-o peste ele.

Sorele mi s-a strecurat sub plămâni, s-a ascuns în cufarul din torace, îl simt cum radiază, săgetându-mi Sufletul cu raze cu vârf de aur. Mi l-aş grava în piele, să-l port cu mine şi noaptea, să-l las să îmi usuce chipul plămădit din lut. 





5 comentarii:

  1. Ce frumos ai scris! :)
    Haha, sunt curioasă în privința acelui băiat de la a zecea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult. Nu este nimic cu băiatul de la a zecea, m-am îndrăgostit de mâinile lui, atâta tot!

      Ștergere
    2. Ce coincidență! Chiar aseară vorbeam cu o colegă despre mâini. Mi se par expresive.

      Ștergere
    3. Uneori pur şi simplu, sunt oglinda sufletului.

      Ștergere
    4. Alături de ochi. Clar alături de ochi. :D

      Ștergere